Muzica a fost parte din mine inca din copilarie. La inceput  am fost vrajita de dans luand lectii de balet si dans modern de la prof. Marcel Botcheler. Dar la o filmare organizata de TVR in parcul ROzelor am vazut grupul FLores si destinul meu a fost scris......acolo vreau.... asta e tot ce imi pot dori....Evident am facut parte mai apoi din renumitul grup Flores condul cu mare drag de dl prof. Ion Matasaru cu care tinem legatura si in ziua de azi.  Alaturi de acest grup am avut marea sansa sa participam la filmari  organizate de singura televiziune pe care o aveam la vremea respectiva TVR  alaturi de marii artisti ai tarii noastre.

                 Am crescut si odata cu intrarea la liceu au inceput si colaborarile in duet si in trupa iar participarile la festivalul Cantarea Romaniei erau printre cele mai apreciate la vremea aceea. Evident si in calitate de solista vocala si in duet (DUO DANA) sau grup "Cristal" (grup format din 5 fete-colege FLores, toate vocal-instrumentale) am participat de numeroase ori obtinand multe premii. Dupa terminarea liceului m-am angajat la CLubul Contstructorul unde am avut din nou noroc sa intalnesc o persoana care mi-a fost ca un tata si anume dl. Gheorghe Galetin.  In acel (inafara de functia de casier pe care o aveam )club am activat alaturi de grupul Cristal pe care pot sa spun ca l-a creeat dl Galetin lasandu-mi mie placerea sa imi adun fetele care imi erau cele mai dragi. Ne aducem si acum aminte de momentele frumoase din spectacol cand datorita celor 5 voci din trupa am reusit sa ridicam juriul in picioare. Aplauzele si premiile au fost bonus.

                 Acest loc de munca il pot numi locul care mi-a schimbat viata.... Deoarece odata cu plecarea tobosarei mele din trupa am fost nevoita sa invat eu sa bat la tobe, lucru care la inceput il credeam imposibil, obositor  (colegii luau rudotel ca sa ma suporte avand in vedere ca salile nu erau izolate fonic) si fara sansa de izbanda,  m-a dus la trupa Foileton (care aveau sala de repetitii langa a mea) si am rugat pe tobosarul lor sa ma invete....acel tobosar (cu multa rabdare  m-a invatat sa bat la tobe...atat cat aveam nevoie eu la vremea aceea)... dar niciodata nu credeam ca odata cu trecerea anilor (3-4) am ajuns sa ne intelegem "prea bine" si sa devina sotul meu. ....ca in telenovele...... A fost de bun augur ... avem o fata de 25 de ani de care suntem mandri  chiar daca nu ne calca pe urme.

                La vremea respectiva era aproape tot ce imi puteam dori pentru ca incepusem sa cant si la restaurant Timisoara. Provocarea care a urmat era obtinerea unui atestat care se dadea la Bucuresti avand in comisie nume sonore dintre compozitorii si orchestratorii Romaniei. Emotiile au fost cu galeata dar am avut cel mai bun prieten alaturi... "ghitara mea"...Asa ca eu "fata cu ghitara" am pornit la drum singura si m-am reintors victorioasa obtinad "Cat A" solist muzica usoara. 

                In toti anii petrecuti in Clubul Constructorul am fost mereu indemnata de "tatal meu adoptiv - Galetin" sa incerc sa cant folclor alaturi de orchestra minunata a clubului unde erau cei care acum ne fac Banatului cinste: Dejan Galetin,  Fratii Vincu, Fratii Sicoe, Lili Laichici, Adi Stanca si multi altii. Nu am indraznit niciodata. Am crezut ca eu nu pot, nu voi intelege nimic niciodata si parca sufletul meu apartinea in totalitate altor genuri muzicale : folk-ului, muzicii usoare, rock, pop, disco, jazz.... nicidecum nu am gasit vreo portita pentru a putea lega personalitatea mea artistica cu folclorul.....

                Anii au trecut si odata cu intemeierea unei familii alaturi de momentele frumoase vin si greutatile. Nimeni nu traieste fara probleme.  Locuind alaturi de socrii cu un copil mic e firesc sa iti doresti propril camin dar pentru acest lucru e nevoie de bani.  Relatia noastra de familie a fost une superba  si am avut parte de toata intelegerea posibila dar asta nu m-a impiedicat sa nu lupt pentru a ne putea gasi locul nostru....casa noastra.....Avand deja cativa ani de experienta in cantatul live in restaurante (doar muzica usoara si cateva piese de petrecere sarbesti) am ajuns sa fiu contactata de un coleg pentru o colaborare in zona Moldova Noua unde cantam in fiecare sfarsit de saptamana. Acolo am cunoscut-o pe cea care astazi o pot numi cea mai buna prietena a mea Anda Busuioc (azi Anda Iovan) (sora Nicoletei Voica ). Nu ne-a fost greu sa ne imprietenim. A fost "dragoste la prima vedere". Auzind-o mereu  cantand am inceput sa indragesc ce canta ea si fara sa vreau mi s-au intiparit multe melodii in minte (majoritatea din repertoriul Nicoletei) si incurajata de ea am incercat si eu de cateva ori pt ca si ea a incercat muzica usoara indemnata de mine..... Asa ca impreuna am pornit in lume...am fost alaturi de trupa noastra in Germania unde am crezut ca ne imbogatim.... Am primit in schimb lectia vietii noastre...... pentru noi cel mai important era de fapt nu banii...ci averea nepretuita pe care o lasasem acasa.... fetitele noastre de doar cativa anisor.... (fata mea de vreo 2 ani si fata Andei de vreo 3)...Nu a trecut nici 2 saptamani si nu mai voiam nimic decat sa ne reintoarcem acasa....Nici un drum poleit in aur nu ne putea multumi.... asa ca a hotarat inima .... Mai bine sarac si acasa langa copil decat bogat si departe de el.. Nu inseamna ca valorile noastre sunt cele corecte...inseamna ca asa am simtit noi.... Chiar daca nu ne-am intors deodata, dar clar nu am mai plecat niciodata pe termen mai lung si nici nu aveam de gand.  Pentru ca Anda plecase prima, eu am fost nevoita pana cand venea urmatoarea fata sa ne inlocuiasca (Mirela Petrean) sa cant si folclor..... aici e partea frumoasa caci eu am cantat foarte putin spre deloc folclor iar acum trebuia sa sustin o jumatate de seara cu folclor iar cealalta cu ce stiam eu.... A fost bine ca eram intre nemti care nu stiau cum trebuia sa sune melodiile si au savurat doar timbrul meu vocal ...norocul meu.... (prefer sa ma limitez la a da mai multe detalii)

                Am ales sa stau acasa si sa incerc sa cant si folclor pe la petreceri private deoarece am vazut ca imi aduceau un venit destul de frumos.

                Cea mai buna metoda de a-ti face un repertoriu este cantatul la restaurant (parerea mea) caci rutina si nevoia de a acoperii cat mai multe gusturi muzicale te ajuta sa te autodepasesti mereu. Pe mine m-a si ajutat dar m-a si dus la 2 operatii pe corzile vocale din care am scapat cu bine spre norocul meu.  Asta a fost intrarea mea in lumea folclorica. Cu trecerea timpului a venit si "experienta" datorita efortului depus de a invata mereu lucruri noi. De foarte multe ori imi amintesc vorbele dlui. Galetin care de mica voia sa ma ajute sa invat folclor si l-am refuzat....doamne ce bine imi prindea daca il ascultam....  ale tineretii greseli....

                Pentru ca grupul FLores a ramas in sufletul meu si acum in urma cu cativa ani am reusit sa ne adunam intr-un nr destul de mare si sa recantam cantecele copilariei. Evenimentul a fost unul extraordinar pentru ca noi eram foarte multi (cam 40 de copii in gurpa) si fiind generatii diferite la acel eveniment nu ne-am cunoscut toti intre noi. Dar cum urechea mea era destul de receptiva am constatat ca o alta voce din grup pe care nu o cunosteam este superba... e vorba de cel care de aproape 10 ani este colegul meu din trupa de rock "Remember" fost  Flores-ist si el.   ....cum am spus...telenovela e viata mea